Zicători...proverbe...Cine le-o
fi inventat? Cine a fost oare primul care a spus o cugetare, care apoi să se
potrivească în viețile tuturor?? Nu se știe...Și cum au rezistat timpului?
Iarăși e un mister, mă gândesc
că, probabil, a fost cuprinsă atâta filosofie în zicerile acestea, încât se
potrivesc la infinite momente din viața fiecăruia. Sunt printre chestiunile
versatile, unde mai pui că acoperă și comoditatea noastră intelectuală, care ne
forțează uneori să punem etichete prin spusele altora - ce să te mai chinui cu propriile cuvinte,
mai ales că altele sunt așa de potrivite?
Însă pentru a fi așa ”eterne”
înseamnă că trec proba timpului fiind cu putere mare de acoperire. Acoperire de
”interpretări”, indiferent de vârstă, educație, epocă...
Cică ”Minciuna are picioare
scurte...” / Hm!, nu știu ce să zic, picioarele scurte sunt de obicei mai
vânjoase, mai puternice. Așa că la un eventual concurs de atletism cu Adevărul,
nu aș paria pe rezultat... (chiar, ce pronosticuri aveți?)
Tot pe bază de ”atletism” este
și vorba cum că ”Cine se scoală de dimineață, departe ajunge”. Oare?? Păi eu
văd că toate persoanele care ”ajung departe” (vedete, piți, tv, media) se
scoală târziu, își fac somnul de frumusețe, dar culmea e că, în pofida orelor
de trezire toți junii / junele ajung departe, cunoscuți, eh! vedete! / e clar:
trezirea după ora prânzului asigură succesul.
Și nu veniți cu contraargumentul
”Cine are carte, are parte”, știu că are parte. De dezamăgiri, îndoieli,
nelămuriri...uneori și de lucruri bune, dar care sunt în procent mic, mic de
tot. Bine, bine, ”Buturuga mică răstoarnă carul mare”, și asta e o chestiune pe
care trebuie să și-o însușească și cei cu ”carte”, și cei care ”se scoală de
dimineață”, cu condiția ”Să se facă frate cu dracul, până trece puntea!”
Că veni vorba de ”frate”, aviz
amatorilor (de frăție): ”Frate, frate, dar brânza e pe bani!”. Adică...Până
aici! Credeai că e ceva dezinteresat? Ce? Iar să fii luat de fraier? (culmea e
că niciodată nu ai fost, că te-ai apărat cum ai putut, dar e o chestie tare să
fii cu obrazul curat, pe care, eventual, să îl întorci teatral către
asupritorul tău ca să îți dovedești bunătatea. E nevoie să știi că ești bun!).
Și care ”brânză” ți-o dispuți cu fratele? Aia bună ”din burduf de câine”? Nu
merită! Lasă ”socoteala din târg”, fă-ți doar ”socoteala de acasă”, din suflet.
Așa eviți dezamăgirile!
Ce să vă mai interpretez? ”La
omul sărac, nici boii nu trag”? Păi de ce nu trag? Fiindcă e un singur bou, ”un
bou și o belea”, ”Unde-s doi, puterea crește”, dar dacă nu sunt doi
boi...Ghinion!! Și cică ”Nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard”. Acum înțeleg
de ce bărbații țin vrăbii ( cicălitoare, gureșe, obositoare, agitate ) și
privesc cu jind la ciori (cu penaj mai lucios, cu bust mai mare, cu cioc mai
mare ), ei se conformează proverbului, fiindcă e riscant. Zboară toate și apoi
”Te scumpești la tărâțe și te ieftinești la mălai”.
Ce? ”Torn gaz pe foc?”. Lasă,
măi, ”Câinele care latră, nu mușcă” (uneori se repede și te omoară direct!) Ehe,
dar să știi ”Când de multe te apuci, cam pe toate le încurci!”. Hi, hi! Le-am
cam încurcat! Acum îți revine ție sarcina să le descurci, sau să
reinterpretezi, după bunul tău plac. Cu ”un ochi să râzi, și cu altul să
plângi”. Așa e viața. Plină de proverbe.
Îți doresc din toată inima ”Cele
bune să se adune, cele rele să se spele!”
Pe mai târziu!
