La ”mai mic”!!

     Ala, bala, portocala...nu știu ce mi-a venit să încep așa. Poate că va urma un joc, un joc de cuvinte și nu numai.

     Te chinui, muncești, obții ceea ce ai vrut... Păcat! Pentru că după un moment, două sau trei -  în funcție de mulțumirea de sine - nu mai ești mulțumit. Vrei ”mai mult”, ”mai binele”. Auzi deseori urarea ”La mai mare”. Groaznic!! De fapt, această urare mă îndeamnă să nu fiu mulțumit. Să fiu nefericit! Am obținut un post? ”La mai mare!” (de ce ???) Ai făcut un copil? ”La mai mulți!!”. Ai reușit orișice?? ”La mai mult!” Până la urmă, e înjurătură sau urare??? În urechi îmi răsună: ”La mai mare...” (cu tot cu ecou). Dar ce am reușit până acum nu e îndeajuns??? Se pare că nu! Toți binevoitorii îți urează ”La mai mare” (Îmi e rău de ”La mai mare”)

      De fapt, vreau urarea ”La mai mic!” Ăla prieten! Abia atunci știi exact că ai ceea ce vrei, că nu dai înapoi și ești așa de mulțumit de sine că aproape se numește fericire. Ești conștient că ceea ce ai obținut îți asigură confortul propriei persoane (ce zici de aberațiile astea psihologice??)

     Ai reușit niscaiva? - ”La mai mic!” (Nu. nu, eu sunt mulțumit cu ceea ce am, nu vreau mai mic, sunt fericit așa cum sunt. E tot ce mi-am dorit. ) Dar mulțumesc de urare. E...mobilizatoare. Așa că uneori urările sunt făcute doar ca să ne facă nefericiți! Sau fericiți!! Acum matematicienii se bat în vorbe cum că ar fi de fapt invers proporționalitate. Ei, și ce ! Ce ne pasă de matematică, dacă psihologic stăm bine! Fraților, mai marele e dușmanul! (Cel puțin în seara asta)

     Vă doresc ”La mai mic!” - fiți fericiți!

     Pe mai târziu!