Labirint sau Provocare

     Expresia ”Primii pași în viață” are o rezonanță familiară, este întâlnită în contexte în care pui la bătaie experiențe, științe despre tot și toate, filosofii care mai de care. Totuși acum îmi apare ca o expresie pe care vreau cumva să o iau ad-litteram. Adică...pășești - către ce ? În viață!!!! Păi începe un drum sinuos, ca un labirint.

     Intri...bâjbâi...te folosești de toate armele. Când te crezi mai sigur pe tine, hop! Te izbești de porți înșelătoare. Când spun labirint, nu știu de ce, dar îmi apare unul construit din alei nenumărate, străjuite de ziduri copăcite și tufișate, greu de pătruns. Pe cât sunt de frumoase, pe atât de neînțelese.

     Să tot încerci să găsești ieșiri, poate deveni cu timpul obositor. Te miști mai greu, te dor ochii de atâta neant verde. Dar măcar capeți experiență în mișcări. Nu te mai izbești frontal și dureros de toate gardurile! În tinerețe asta poate părea sport extrem - Atrăgător, Adrenalină!!! Cu timpul evitarea e sportul ca o artă.

     Și totuși, crezi că ai găsit ieșirea de data asta - Surpriză!!!  - te zgârie pe față o creangă dură și răzleață care te dă înapoi. Ești sigur că acolo e drumul? - Greșit!!! Picioarele ți se împiedică în niște liane sâcâitoare care, unde mai pui, te țin și captiv o vreme de te zbați ca peștele pe uscat. Da' greu mai e și labirintul ăsta!!! Nu zic, ai și succes. Din când în când soarele e pe cer și, fără marcaje, drumul e liber.

     Și să mai spun de obiceiul - există și excepții, eu nu vreau să acuz pe nimeni - de a forța, de a vrea să răzbești, deși obstacolul este clar. Atunci împotriva rațiunii împingi barierele, încerci să strecori mâna prin deschizăturile prin care parcă se întrevede ceva, calci în picioare mormanul de frunze care îți stau în cale, te lupți!!! Cu orice preț, te lupți! Așa spui, dar prețul uneori e prea mare. Te epuizezi, nu mai vezi frumusețea naturii, distrugi în calea ta fără să vrei, și toate de multe ori fără un rezultat care să te fericească. Off! Mai bine eram mai atent că ieșirea era la doi pași!!

     Din când în când mă mai opresc pe drum - așa, de gură-cască! Ăștia de pe lângă mine pe unde o iau? Uneori mă țin orbește după ei, alteori vreau să îmi pun orgoliul la bătaie: păi ce, toți trebuie să facem la fel??? Și tot pe drumurile astea întortocheate mă mai întreb: când și unde va fi ultima ieșire??? Deodată îmi dau seama că dacă aș găsi repede toate ieșirile și totul ar merge șnur, ultima ieșire ar fi prea repede... Ia să mai pierd eu timpul pe aici, să mai greșesc și să o iau de la capăt, că doar cine vrea să se grăbească la ultima poartă???? Și chiar, ce e după??? Păi cred că depinde din ce parte privești labirintul!

     După unii, din labirintul ăsta cazi cumva în altul și o iei de la capăt, fără încetare. După alții, devii așa, ceva eteric, și privești pe alții ”mai de sus”. Alții ar putea susține că la Ieșirea Principală ești cumva selectat (sau nu) după mai multe criterii: câte frunze ai rupt, pe câte tufișuri ai călcat, câte liane ai distrus în trecerea ta...chestii din acestea, cantitative. Cine poate ști? Este un secret!!! Și pentru că nimeni nu știe de fapt Adevărul, înseamnă că Labirintul este o Provocare. Călătorie plăcută!!

    

     P S : Nu uita! Cu cât Nu nimerești porțile, cu atât stai mai mult în Labirint!!! Fiecare Om are un număr limitat de porți. Trage de timp!

Pe mai târziu!!

Re(prezentație)

      Doamnelor și domniloor!!!! Vă invităm la un spectacol de circ! Circul nostru are program zilnic, intrare liberă!!!

     Sunt miliarde de circuri...statornice sau ambulante. Spectacolele sunt pentru toate gusturile.

     Dimineața la prima geană se pregătesc ”numerele”, uneori în detaliu, de multe ori lăsate la voia sorții.

     Prezentarea e importantă...gălăgie, atmosferă, lumini. Unii sunt mai artiști decât alții. Dovadă și numărul de spectatori! Păi și ce, n-ați văzut și circ fără spectatori?

     Iei decizia: dacă faci acum cu sufletul la gură o jonglerie, poate reușești să ții toate câte ai de jonglat în aer. Ești atent, ți se scurg picăturile de transpirație pe sub perucă (atenție, atenție, nu lăsa să cadă, ahh - cât pe ce, dar a fost bine azi), uneori reușești, alteori se sparge ceva, dar eșecul se uită repede. Aplauze!! Ta-raaa!! După ce ai reușit în câteva minute să mânuiești cât mai multe obiecte trebuie să abandonezi repede numărul, să îți pui costumul pentru dresură.

     Ia biciul dacă e cazul, intri în cușca leilor. Dacă nu ai chef azi, faci dresură de căței. Chiar porumbei câteodată, ca să te mai odihnești puțin. Cred că și tu faci dresură zilnic, fie că vrei sau nu. Dacă zici că nu, eu o las așa, nu insist!

     După dresură se cere puțin aer proaspăt, să îți șteargă imaginea de dur. Pictat ”cu ochi și cu sprâncene” faci pe clovnul, ceilalți mai râd, unii se strâmbă acru: nu te întrista, clovnii nu sunt pe placul tuturor! Mimezi gesturi hazlii, zâmbete largi, îmbrățișări. Nici costumația nu e potrivită, ce vrei, se întâmplă, că doar nu suntem mereu la patru ace! Ta ta ta-ra-ra-ra ra ra ta ta.....(și faci un tur de arenă, cu mâinile în buzunare, nepăsător. Bine că ai fața pictată, căci altfel ar fi trist de văzut!)

     Și acum...iată-te în chip de funambul! (nu te uita în jos, nu-ți pierde echilibrul!) Ține-te tare pe picioare, ce naiba! Cui îi place un funambul moale de picioare? Dacă vrei poți să faci și legat la ochi, dar eu zic să nu îți asumi riscuri inutile. Păstrează-te pentru numărul următor: SALT MORTAL!

    Bine, ăsta e un număr mai complex, la trapez. Însă e foarte riscant. Îți asumi riscul, fiindcă știi că ai mereu o plasă de siguranță. Nu te gândești prea mult la consecințe, și... trei, doi, unu...Sari! Te ia așa un vârtej de gânduri, o căldură. Nu mai știi ce e cu tine, faci saltul pur și simplu, deși toți erau cu mâna la gură. Foarte rar sunt și accidente. Dar cel mai dureros este atunci când plasa de siguranță ți-a fost luată fără să știi, mai ales de cei cu care lucrezi la circ. Ce prestidigitatori! Ce hipnotizatori! Să te inducă așa în eroare! Am auzit că unii și-au pierdut circul după asta! Hm! Trist!

     Spre finalul programului mai înghiți niște săbii (la câte ai înghițit la viața ta, ești obișnuit!), faci puțină magie, te mai ascunzi prin niște cutii, levitezi, te arzi cu câteva flăcărui doar așa, de distracție...și gata încă o zi de circ.

     Nu te chinui prea tare cu reprezentația, căci tehnologia - bat-o vina - a făcut ca fiecare să își lase doar o hologramă la circul tău, ei fiind ocupați cu propriile circuri, cu propriile reprezentații. Și-au investit holograma cu câteva puteri: aplauze, mimică redusă, ceva ironie și niște cuvinte bune la toate, și cam atât. Își văd de treburile lor. Așa că nu-ți da duhul pe scenă, păstrează-ți suflul pentru reprezentațiile viitoare!!! Sau dacă ești artist adevărat, faci un spectacol frumos, intens, dar oricum e doar pentru sufletul tău, celorlalți nu le pasă!

     Totuși, dă o reprezentație de calitate pentru cei din primul rând. Sper să ai parte de spectatori de calitate, astfel încât să te aplaude cu căldură.

     Dai cortina obosit! Cel mai obosit!! Dar ce este uimitor pentru mine e că, deși toți se plâng că o zi la circ e obositoare, grea, că nu au putut face toate numerele pe care le-ar fi vrut, TOȚI, dar absolut TOȚI, își doresc să dea cât mai multe reprezentații. Bine că nu știm când e ultima reprezentație!

     VĂ DORESC CÂT MAI MULTE REPREZENTAȚII!!!

     Pe mai târziu!