De mult - prea mult - nu am mai scris...mi se părea că vorbele mele
nu își mai au rostul, dar azi, după o zi foarte tristă pentru mine, cuvintele
nu au mai ramas în zăgazul gândurilor mele.
Întâmplările zilei de azi și de
ieri m-au făcut să ma gândesc la o frântură de trăire: cu ceva timp în urmă
eram în mașină, într-o călătorie, în spate...În față șoferul era...șofer, fiul
meu era absorbit în căști, muzică, tinerețe. Eu stăteam pe bancheta mașinii,
așteptând să treacă timpul...priveam pe geam. Într-o singură clipită mă uimește
- ca să nu zic mă izbește - faptul că
uitându-mă tâmp în zare, peisajul absorbindu-mi lumina ochilor, în dreapta era o priveliște gri-albăstruie, în față un
albastru oarecum prozaic și în stânga era soare ...de parcă încheieturile
masinii trasaseră hotare imaginare între peisaje, delimitaseră deja culorile,
nuanțele. Înaintam dar lucrurile nu se schimbau...
Sunt uimită, dar liniștea
călătoriei nu mă lasă să îmi exprim uimirea decât înregimentând gânduri. Nu
vreau să deranjez...Mă gândesc. Parcă un pictor - sau mai mulți - au rupt
tonuri, au creat tablouri diferite - dacă ești trist, sau solar, sau cum vrei.
Și gândurile mele țes o poveste. Așa este și viața, parcă este creată de vreun
pictor. Tușa e personală, te reprezintă. Un creator a pictat viața ta în fel și
chip, tu nu ai de-a face cu asta...Cine a pictat viața mea, a ta?
Cine? Cine mi-aș dori să fi
pictat...Mă gândesc la Camille Corot - toate formele clare, veșnic în căutare
de înțelesuri ascunse, orice are semnificații tainice. Cum ar fi o viață
pictată de Corot? Sau Seurat: ”Punct cu punct”, nimic nu este în afara
tiparelor, chiar și sentimentele, și gesturile, toate se reduc la puncte.
Mă răvășește imaginea unui
Monet. Cum ar fi să fie viața mea pictată de Monet??? Trăirile intense dau o
împlinire aparte. Sigur că te gândești că vrei să fi pictat Renoir tabloul
vieții tale, vrei să guști viața din plin - aparent - dar te gândești la câtă
teatralitate există în portretele sale? Cât se străduiesc personajele lui
Renoir să reziste calmei celebrități??
Nu, nu, rupem ritmul cu
întâmplări bizare, tumult...Joan Miro. Până la urmă există un echilibru al
vieții tale, înțeles doar de tine. Te poți vedea în atâtea ipostaze, autentice
toate. Sigur că Ingres face totul ”ca la carte”, aparent scolastic - ce zici,
dorești? Dar mă uit cu atenție la zbuciumul acelor personaje realizate perfect,
strict, ochii trădează totuși perfecțiunea studiată.
William Turner totuși e o
alegere bună. Viața ta pictată între lumină și candoare, atâta lumină peste
tot, chiar și în cele mai aprige nopți. Formele, culorile - eternul miraj al
gândului fugar. Amalgamul de nuanțe pare din exterior perfect, numai pensula
știe ce greu este să se mențină echilibrul...
Iluziile și regretele le lăsăm
pentru Degas. Ce vieți! Câte vise zbuciumate! Însă poate ceva atipic,
excentric, exotic dorești din toată ființa ta. Gauguin e cel care va picta flacăra existenței tale - e o viață intensă, totul sau nimic!
Poate că tumultul zilelor tale nu se regăsește
pe pânza niciunui pictor, și nici nu am vorbit de Picasso - mâna lui poate
picta destine doar pentru cei puternici, care au în sânge zbuciumul vieții. Atât
de difert de restul lumii...atât de special.
Nu te-ai regăsit?? Stai
liniștit, aici e o infimă parte a creatorilor. Viața ta ar fi putut fi pictată
de mii de pensule...Francois Millet îți arată cum zi după zi faci ceea ce
trebuie făcut, detașare, asumare, plăcerea fiecărui moment. Știința bucuriei
pentru lucrurile simple. Nu toți o putem face. Dacă ești mai pretențios, nu ai
ce căuta în tablourile lui Millet. El ți-ar picta cu asumare chiar și o furtună
a vieții.
Dar atât...Oprește pensula!!
Pentru o clipă. Nu știu cine îți pictează viața, sper în fiecare zi la o nouă
interpretare și nuanțare. Dar trebuie să termin cum am început...Azi - mai mult
ca oricând - mă întreb de ce unele tablori ramân neterminate...de ce prea
devreme, deși părea a fi un tablou reușit, pensula s-a oprit, creatorul a decis
că tabloul e terminat, spre disperarea privitorilor, care și-ar fi dorit un
tablou mai amplu, îndelungat și schimbător.
Nu pot decât să forțez tușele să
curgă pe tabloul meu...Forțez cu rutina zilnică. Vă doresc tușe reușite,
îndelungi și cât mai...speciale.
Pe mai târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu