miercuri, 16 septembrie 2015

A fost odată...(poveste ȘI pentru copii)

     Îmi reamintesc zilele astea de ”Povestea frindelului” a lui Andrew Clements...”frindel” ( cuvântul este ademenitor). Și, asemeni lui Nicholas Allen, de ce nu aș inventa și eu un personaj arbitrar, versatil și pe gustul tuturor, pentru că în sfârșit palpez perechea ideală între personaj și nume. Privesc în jur și, fascinată de mișcarea sufletelor și a gândurilor care îmi intersectează zilele, caut o exprimare sonoră a unui personaj...Da, personaj...coincidențe ale ultimelor zile îmi flutură prin fața ochilor o împărțire clară a lumii...frindei și păpuși...
     O păpușă ca oricare alta (știi, păpușa aceea rigidă, cu expresia fixă și zâmbet pictat, cu ochii mari, rotunzi care nu-știu-ce-ascund, păpușa care cu greu își poate mișca...privirea; stă aparent calmă doar pe o parte a lumii, pe partea clară și copilăroasă) locuia într-o pădure, ca oricare alta (nu, nu e ”pădurea fermecată” a lui Enid Blyton). Tot universul e acolo...de la frunză la frunză, de la culoare la culoare. Privește aceeași parte de cer, aceleași fire de iarbă. E de prisos să îți spun că stă în contemplarea unei frunze iar și iar, de parcă ar mai fi ceva de descoperit! O viață într-o frunză - simetrie bilaterală!! (În treacăt fie spus, nu facem caz de genul personajelor...păpușa poate fi păpuș, iar frindelul poate fi frindelă).
     Povestea continuă simplu, ca orice poveste ȘI pentru copii. Un frindel (drăgălaș, haios, energic, solar - și câte alte calități o mai avea) dă cu piciorul la firele de iarbă și fluieră...Se tăvălește în frunze...se zbenguie...Păpușa îl privește o clipă și - ca la orice păpușă, cum îți zic, privirea ei a rămas ațintită spre el. Ce vrei? Defect de fabricație! Sub umbra frunzelor și a tufelor paniculate se înfiripă... prietenieee!! Păpușa râde, frindelul face o tumbă...păpușa privește uimită, frindelul vorbește pe limba frindelească...frindelul cântă...are o voce frumoasă...păpușa cade pe gânduri...e fascinată...ce bine să ai prieten un frindel!!
     Și totuși...frindelul cântă, cântă cu versuri magice, când...păpușa observă - cu greu - că la cântecul frindelului chicoteu voci subțirele după câțiva copaci...El cânta pentru toată pădurea...Ea azi venise hotărâtă să se amuze cu prietenul ei, dar el se întoarce brusc, ridică din umeri, uită limba frindelească, e ocupat (zice). Apoi se depărtează...din cauza rigidității ei păpușa nu vede că frindelul se dădea huța vesel pe o creangă...nu avea prea multă treabă, dar lui îi place să fie liber...Și deodată...Hop! O ia în brațe pe păpușă, nicio explicație - hai să fim veseli!!! ”Da, da”, păpușa zice ”da”! În momentul următor frindelul dispare...”Da, da”...se aude ecoul...păpușa așteaptă...frindelul era ocupat (a bănuit păpușa). Da, l-a zărit departe sub privirile chicotitoare ale altor frindei, ale altor frindele...păcat că păpușa este întoarsă doar spre o parte a lumii, cum îți zic, și nu înțelege tot ce se petrece.
     Un vânt cu aromă de timp se pornește și păpușa e luată de vârtej...mișcarea bruscă îi deschide ochii către altă parte a pădurii...eh, vânticelul ăsta a adus o tainică întrebare, un fior, o teamă: ”Cum vede un frindel o prietenie? Dar o păpușă?”...în spatele ei, frindelul jucăuș țopăie vesel...păpușa nu răspunde...oricum nu mai poate, e amorțită de gândul că lumea păpușilor este atât de diferită de lumea frindeilor! Frindelul face tot felul de giumbușlucuri...în zadar...Păpușa privește cu ochii mari și rotunzi la frunzele universului. Ea este așa de rigidă, iar frindelul așa de jucăuș și liber! Doar ochii mari și luminoși ai păpușii mai aminteau de naiva prietenie... ”Cruzime”! strigă neobositul frindel. Să lași baltă așa un frindel??? ”Cruzime”! Bate din picior!! ”Cruzime”! (și păpușa crezuse același lucru despre prietenul ei dar nu îi spusese)...
     Păpușa privește spre alte crâmpeie de cer...frindelul dă din umeri nepăsător: gata cu cruzimea, ne-am supărat destul...pe urmă pleacă dând cu piciorul în firele de iarbă și fluierând pentru alți frindei, pentru alte păpuși. 

     De ce îți spun povestea asta...pentru că lumea se împarte în păpuși și frindei...nu știu unde te regăsești...sau dacă poți să găsești un alt personaj te rog să îmi spui...


PS   Cât despre cruzime,,, fie păpuși, fie frindei, ...ea există, fără să vrei (am făcut și rima de final, în loc de ” și v-am spus povestea așa”)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu