Sunt un șofer bun (bun la
suflet, că în rest mă bâlbâi la schimbat direcția de mers și parchez indecis,
de parcă în momentul acela trebuie să dau reprezentație la teatru). Sunt un
șofer cu suflet mare - îmi menajez mașina; nu o pot lăsa să își
depășească limitele și prefer banda a doua - dacă iese pe neașteptate dintr-o
curte vreun dulău și se sperie biata mașină?? Deci...ce să mai, bunătate
întruchipată!
Totuși...există ceva ce n-am
înțeles și a fost coșmarul meu și la examenul pentru permis: eu cui dau
prioritate, mai ales în desenele alea ambigue, cu patru mașini și niște
bicicliști care n-aveau treabă pe acasă! Și se mai trezea și câte o cisternă că
nu știu ce avea de dus fără țintă... Știi, desenele de la examen...vor fi
regretul vieții mele - dacă încercam să le înțeleg mai mult, poate că am fi
avut o viață frumoasă împreună...
Dar mă sâcâie cuvântul; da,
cuvântul PRIORITATE. În lumea asta avidă după prioritate, bietul cuvânt a fost
lovit din toate părțile și nicio asigurare nu îi mai poate reda sensul. Aud
multe voci care spun ( da, aud voci, dar în același timp le mai aud și alții,
am verificat) că își propun să fie prioritate în propria lor viață.
Cuuum?? Vrei să îți acorzi
singur prioritate? Păi atunci
năpustește-te în intersecție fără să stai pe gânduri! Ce-ți pasă de ceilalți?
Dar s-ar putea să te alegi cu tabla boțită...Oricum, ce înseamnă asta, cum șă
fii prioritate pentru tine? Că doar EȘTI - prin firea lucrurilor - prioritate
pentru tine...supraviețuiești, cauți, dorești, iubești, simți...mă rog,
mănânci, dormi (metaforic sau prozaic: trăiești!)- ce vrei tu! Cum să îți
propui să faci ceva ce deja faci?? NU înțeleg...Mă lovesc de nonsens - și nu
știu dacă amiabila ne rezolvă problema...
Mai aud și alte voci (stai
liniștit, și acestea verificate) care reclamă / aclamă / declamă prioritatea ca
pe un bun personal. Adică - ce mai încoace și-n colo - vor să fie prioritate
pentru ceilalți.( Acum, fie vorba între noi, vocile sunt mai subțirele,
bănuiesc eu că mare parte sunt femei...dar poate mă înșel). Și iar vin și zic:
păi de ce? Cum se poate să ai o asemenea dorință care te poate spulbera din
trafic...Dacă persoanele de lângă tine nu sunt autentice, ele însele, cu bune
și cu rele - ție nu ți se colorează în personalitatea ta de șofer niciun
reflex...rămâi pe drumul ușor cu prioritate...Cine și-ar dori așa ceva???
M-am decis: prioritatea este un
cuvânt periculos și trebuie eliminat din dicționar. Să rămână doar un gest
frumos în codul celor din trafic - folosit cu măsură, aduce numai lucruri bune.
Oare ar trebui să ne trăim viața după Codul Rutier? În care fiecare are rolul
lui (uneori cu prioritate, alteori fără, sau chiar trecând prin chinurile
parcării laterale sau prin încercările unui viraj brusc - dar cuvântul ”viraj”
necesită o dezbatere aparte). Cred că nu, ce e în trafic rămâne în trafic...În
viață...să redescoperim sensul frumos al priorității, nu de alta, dar până la
urmă chiar cred că va avea defecțiuni iremediabile și nici cuvântul ”rablă” nu
sună prea frumos...
PS Să aveți drumuri interesante!
Pe mai târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu