Secretul cafelei...

     Dimineți fără gânduri...mai sunt și așa (nu recunosc numărul lor, să ne prefacem că sunt puține și întâmplătoare). Stau și mă holbez (da, ăsta e cuvântul, pur și simplu mă holbez) într-o ceașcă de cafea. Rotesc de toarta ceștii, gândurile plutesc undeva pe afară, dar se întâmplă ceva ciudat, aburul cafelei mi le aduce înapoi, unduitor, parfumat. Se ivesc întrebări, unele mai cu zaț, altele fără. 

     Ce-i cu cafeaua? Ce rețetă mai e și asta? Apă și cafea...Sunt nedumerită...(trebuie să vă spun că mă refer la cafeaua ”ancestrală”, nu la cafele-filfizon cu moțuri sau fără, sau cu implanturi de ingrediente). Și totuși...apă și cafea??!! O rețetă așa de simplă dar atât de savurată, oricum și oriunde!

     Descopăr cu uimire că, de fapt, nu licoarea în sine e cine știe ce (uneori chiar gustul nu îți pică tocmai bine), dar acolo se amestecă trăiri, clipiri, șoptiri, regrete, griji, bucurii, taine...

     Dimineața pe fugă...cafeaua are gust de grabă, uneori te ”aburește” că poți să rezolvi tot...Dimineața tihnită...vezi plăcerea sufletului netulburat cum se reflectă în buza ceștii...

     Între prieteni...de câte ori ai băut o cafea cu aromă de râsete, glume, bârfe (nu noi, vorbeam așa, în general).

     O după-amiază aglomerată...cafeaua face straturi-straturi de griji, planuri, țeluri...O după-amiază amărui-tihnită...lingurița amestecă amintirile în ceașca ta de cafea, chipuri și lucruri evaporate din alte cești de cafea...

     Ce se unduiește în cafea? Pe alocuri singurătate, când și când iubire, valuri de trăiri sau chipul celui cu care împarți zațul palpabil...Simplu...Simplu??

     Ești îngândurat...sorbi...gata! cafeaua a căpătat gustul gândurilor tale. Griji...mai iei o gură...cafeaua își schimbă aroma brusc. Te întrebi: cum poate să își păstreze aparenta culoare, când de fapt este cameleonică??? Nu știu nici eu! Cert este că ”te reflectă” ceașca de cafea.

     Am preluat o cugetare (nu spui de la cine, persoană importantă!...Sau să vă zic, fiindcă eu nu prea pot să țin un secret - Platon!) cum că ”simplitatea adevărată unește bunătatea cu frumusețea”. Ce poate fi mai simplu decât o ceașcă de cafea? Spune-mi ceva ce egalează tainica ceașcă de cafea!!!

   

     Revin... Tot mă holbez...Mă tem...Dacă mai sorb o gură, ce urmează? Îmi va citi oare gândurile? Apropii ceașca de buze, de ochi...Gata! Hm! Secret!! Rămâne secretul meu ce a fost la ultima sorbire. Știu că și tu ai secretul tău. Secretul cafelei...

Să vă bucurați de cele mai intense cafele!!!

P.S. Pentru cei care nu beau cafea, rog înțelegere!! Rețeta de ceai este la fel de simplă! Și la fel de tainică...

Pe mai târziu...