Meteo

     Afară toacă o ploaie de toamnă...Bruscă și rece. E târziu, și totuși e o stare ciudată: nici somn, nici trezie, nici gând, nici visare. Răcoarea de afară a amorțit toate simțurile. Doar bătaia inimii are ecou în aerul umed...

     Cred (bănuiesc) tendința fiecăruia de a avea retrospective emoțional-confuze - și vremea asta e mereu influențabilă, te face să vrei să explici - pentru tine, bineînțeles -  momentul...de acum!

     Sau ...acum!! ? Ce ar fi fost dacă aș fi făcut atunci așa...Sau  - mai agasanta dilemă - dacă aș fi ales altceva, acum...dar soarta...Hm!

     Fac un joc- un joc singuratic, (eu mă mai joc și singură, că la ora asta tovarășii mei de joacă dorm) - joc ce are reguli simple: cu tot ce sunt și știu acum, mă întorc în timp și schimb unul-maxim două momente ale vieții, în care eu cred că am greșit profund sau în care m-am simțit nedreptățit de viață...Și pe urmă, dacă fac schimbarea, regula jocului este că, pentru câteva clipe friguroase (învelite în plapuma de gânduri ploioase) văd rezultatul miraculos... CORECTURA!

     Când să pornesc mașina timpului, și imediat cum mă hotărăsc să încep misteriosul joc, începe să îmi tremure mâna...De ce? Că azi nu am băut decât patru cafele? ! Trebuie că e altceva la mijloc!! Sunt nedumerită...Da, totuși nu aș vrea să pierd ceva din mine, chiar dacă sunt suferințele strânse în colțul ochilor de-a lungul timpului. Și mă străpunge în piept întrebarea: vor mai avea lacrimile mele același gust?? Vor mai fi ele la fel de colorate dacă îmi schimb suferințele???  Eu țin la lacrimile mele. La ploaia de lacrimi...Cred că și tu pui mare preț pe ale tale...Stai să mă gândesc...Să încep jocul??? Să schimb??? Să mă ”corectez”???

     Și pe urmă îmi amintesc și trăirile care au însoțit momentele din viață pe care eu aș vrea să le schimb...Trăirile acelea - deși uneori dureroase, intense - au mișcat în ființa mea niște piese, au rearanjat ițele pe care apoi s-au țesut alte și alte...

     Stau în cumpănă...Ce să fac??? Mă întorc?  Schimb??  Redecorez??

     Spune-mi cum vrei, numește-mă lașă - nu pot să merg până la capăt. Mă răzgândesc. Nu mai vreau să joc nimic, fiindcă vreau să păstrez totul așa cum e (nu v-am spus de fapt că dacă faci corectura de rigoare și nu îți place rezultatul, nu mai poți schimba nimic). Deci...pe urmă vei regreta cealaltă viață??? Celelalte alegeri??? Mie mi se pare că intri în cerc vicios...Niciodată mulțumit, tot timpul crezi că undeva puteai să faci alegeri mai bune, mai inspirate...

     De fapt, chiar nu mai vreau să joc nimic. Rămân cu alegerile mele, pentru că atunci când ele s-au născut ploaia toca altfel afară și era menită să te facă cine ești...Ca și ploaia din seara asta. Mă uit în urmă...ploi multe, și soare, și vânt (parcă sunt o vorbăreață de la meteo), dar amalgamul de stări vremelnice e trecător...În fiecare zi se schimbă. Și cine își aduce aminte cum a fost vremea acum un timp?? Nimeni!! Tot ce contează e că acum plouă mărunt și rece...

     Bucurați-vă de ploaie...

     Pe mai târziu!