Nu mă refer la lucrurile spuse la patimă ori ceartă, la lucruri negândite într-o conversație - adică eternele gafe pe care oricât ți-ai dori nu le mai poți șterge - mă refer la răutățile pure, nude, în toată urâțenia lor, cu rânjetul perfid și plin de satisfație fudulă.
Și mereu acestea aruncate, ele atacă, mai mult sau mai puțin, în funcție de armura emotivă a celui vizat. Cum să faci față atacului? Cum să te aperi de lovitura care vine cu viteza sunetului? Sigur că această întrebare vine dintr-o experiență personală presărată cu multele îndemnuri ca „Nu băga în seamă...”, „ Prostii...”, „Astea sunt nimicuri...” și altele care mai de care mai nefolositoare. Însă cu amuzament fac niște presupuneri...Dacă s-ar putea să văd lucrurile Confortabil, Echidistant, Obiectiv. Toate privirile sau gesturile Otrăvite să fie strânse într-un Cufăr din podul Sfintei Vineri. Și o Expulzare a trăirilor negative ar acționa benefic... Și atunci, ca un ritual vrăjitoresc, rostesc în incantație cuvinte care au legătură cu fenomenul, dar ele îmi apar așa, din senin (că așa au vrut ele, eu nu le-am obligat cu nimic), cuvinte simple dar cu înțeles...Explozie...Caracter...Oțet...Evitare...Combativ...Oțărât...Epuizant...Cactus...Ordinar...(și acum, mai repede!) Epi...Cabo...Oli...(hai, și mai repede, și mai repede!!) E..C..O...ECO!
Și iată în sfârșit soluția de apărare: după ce primești (atenție, chiar și din spate) săgeata răutății, nu îți rămâne de făcut decât să rostești clar și ferm: „ Te bag (scuze de expresie, dar așa e textul și chiar altceva nu merge în incantația asta) în BORCANUL ECO!” Și îți imaginezi cum acel val al răutății intră în borcan, înfiletezi bine capacul. De ce borcan? Păi se păstrează mai bine, după caz: dacă vrei îl pui la frigider și te mai gândesti dacă îl eliberezi sau nu, sau îl pui la căldură și moare sufocat în propria răutate.
Poate că din borcan se vor mai auzi zgomote și lovituri. Te ții tare!
P.S. Vreau și brevet pentru Borcanul ECO!
Pe mai târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu