Vina mamelor

     Să fim înțeleși că ne vom referi la cuvântul mamă în cel mai complet și frumos sens. De câte ori se vor fi rostit cuvintele Din cauza ta... sau De fiecare dată îmi spui că...sau pur și simplu ochi plini de reproșuri ale unui copil către mama sa, ori un Maică-mea... sugestiv din ton și gesturi. În mai mare măsură sau mai mică mamele sunt vinovate de prea multe lucruri din viața copiilor, și deși ele știu asta, ele continuă să se acopere de vină.
     De ce? De ce își asumă mereu rolul celui care greșește? Pentru că eu cred cu tărie că a fi mamă este 2 în 1 cu asumarea vinei. Pentru că mama vrea, și poate, și trebuie.
     Pentru că atunci când vrei să faci binele total celui pe care îl iubești cel mai mult pe lume intervine trăirea, emoția, iubirea care te fac să îți tremure picioarele, să nu fi sigur pe tine, să greșești...Să greșești din prea multă iubire.
     Vina mamelor e că sunt preamame. Le iubesc pe preamame. Și mai ales că ele știu de la început să își ia rolul acesta în serios ca să scutească chinul de a găsi cu orice preț pe altcineva pe care sa fie dată vina.
     Dacă citești cu ochi de copil, poate devii ceva mai tolerant...Dacă citești cu ochi de mamă, atunci sper că pentru un moment conștiința ta încărcată a zâmbit...Dacă citești din ambele perspective, ești un super-erou: dedublare plăcută!
   
Mesaj: Mamelor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat,/
              Să greșiți în continuare, că așa este lăsat!

PS Tații să nu fie supărați, nu am vrut să minimizez rolul lor, dar titlul Vina taților suna cam aiurea, și oricum - statistic vorbind - mamele au un număr mai mare de învinovățiri.

Pe mai târziu!